Inca din primii ani ai copilariei ne luptam pentru un loc in ierarhia de grup. Dorim sa capatam respect, mai intii prin tipete si gesturi brutale, apoi prin crearea de minialiante si, spre adolescenta, prin diversitatea de preocupari si realizari. Apar la maturitate adevaratele ierarhii, bazate pe instruire si ani de experienta, dar principiile de departajare de la inceputul vietii noastre sint in continuare valabile. Barbatul puternic si aratos cistiga respectul si admiratia persoanelor din jur mult mai repede ca ceilalti, dar vremelnic, deoarece apare in scena cel care are mai multi aliati.

Peste amindoi, intervine in grup omul cu bani, masina si o partenera superba, iar mai apoi vine si se asaza in virful lantului social el, seful. Daca te gindesti un pic, este exact ca in fata blocului: copilul puternic instaureaza inca din primul moment un regim bazat pe teama, lucru ce determina formarea aliantelor. Imediat apare baiatul de bani – gata, cu bicicleta, ceas si telefon mobil, dar cu totii sint fascinati de unicul reprezentant al “gastii” care reuseste la sfirsitulzilei sa le aiba pe toate cele enumerate mai sus: forta, aliati si bunuri de valoare. Cum a facut de i-a “vrajit” pe toti, iar acestia i-au cedat neconditionat?

Nu este nici un copil bogat, nici puternic si nici nu invata bine la scoala. Se bucura, insa, de respectul tuturor. De ce? Pentru ca inspira incredere in jur, inca de la primele cuvinte rostite, nu se bilbiie si nu-si pleaca ochii, atunci cind in zona apar golanii cartierului. Este un lider innascut si are curaj. Dar plateste pentru cutezanta sa. Nu o data a fost nevoit sa asculte jigniri si sa accepte gesturi obscene din partea celor mari. Grupul, insa, a crezut in el in fiecare moment, pentru ca vedea in ochii sai acea licarire speciala, care-i anunta ca “seful” nu s-a predat.

Cam asa se cucereste respectul adevarat – nu simulat – si in lumea celor mari. Vedem zilnic oameni trupesi si amenintatori, altii cu bani sau lideri de aliante, dar rareori descoperim intre acestia vreun adevarat sef. Curajul de a spune lucrurilor pe nume si de a-ti infrunta fatis inamicul a cam disparut, lasind loc “diplomatiei” si spiritului conservator. Peste tot vedem oameni furiosi pe nedreptatile lumii, dar nu descoperim nicicum intre ei acel lider al copilariei.

Il sunam pe vechiul prieten si-i povestim despre pasurile noastre, in speranta ca ne va apara din nou, si acum, la maturitate. in cele din urma constatam cu tristete ca nu mai are puterea sa lupte si ne ridicam noi impotriva railor, aplicind ceea ce el ne-a invatat o copilarie intreaga. (Men’s Health)