Este o experienta noua sa vezi totul cu alti ochi, o priveliste pe care acum cativa ani nu ma interesa. Doar vedeam si treceam mai departe si in 10 minute uitam ce am vazut. Dar acum nu pot. Ca o mancare mult prea satioasa, care iti este bagata pe gat cu forta, asa ma simt cand vad afisele electorale si bannerele asa zisilor politicieni. Orasul e suprasaturat de afise PSD. M-am decis, luna asta ma dedic politicii, e o sansa odata la 4 ani sa-mi exprim ideile fara sa fiu acuzat de carcotasi ca sunt obsedat mai mult decat de obicei de unele chestii. Astept sa se termine calvarul unei guvernari catastrofale a orasului nu de catre Bacinschi, el e doar o marioneta fara gandire proprie, ci de Oprisan. O guvernare a mosiei acestui baron rozaliu in urma careia sa imbogatie el si acolitii sai si inca mai au tupeul sa spuna “Punem vrancenii pe primul loc”. Voi sau parintii vostri v-ati simtit pe primul loc? S-a simtit orasul nostru pe primul loc? A zis cineva de Focsani: “Ce oras minunat!” ? Ma indoiesc.

Nu trebuie sa devenim plastilina in mana politicianului mincinos, el ar trebui sa se simta asa, im mana noastra. Din pacate la noi democratia mai are de evoluat. De la o pseudo-democratie pana acolo e drum lung si plin de gropi si caini maidanezi gata sa te inhate de picioare.

M-am gandit ca ar putea sa nu-mi pese. Peste 2 ani plec din oras, si ma intorc numai in vacantele de vara. Deja locull asta nu ar trebui sa mai fie preocuparea mea, daca nu este nici a celor care il conduc in prezent. Dar ignoranta costa, ignoranţa este o buruiană dăunătoare, pe care dictatorii o pot cultiva printre nătărăii lor, dar pe care nici o democraţie nu şi-o poate permite printre cetăţenii săi.

Astazi am vazut asa zisul spectacol oferit de Oprisan cetatenilor. Dudui care isi miscau buzele in semn de playback, gramada de oameni curiosi si poate nerabdatori sa fie prostiti de un concert cu sonorizare ca la buda. Jalnic. Sper ca baronul sa isi cante ultimul cantec de agonie. Asa cum auzim cainii din cartier noaptea care urla la luna asa sper sa urle el in amintirea functiei din care tragea sforile in dezavantajul orasului.