Despre respect

Inca din primii ani ai copilariei ne luptam pentru un loc in ierarhia de grup. Dorim sa capatam respect, mai intii prin tipete si gesturi brutale, apoi prin crearea de minialiante si, spre adolescenta, prin diversitatea de preocupari si realizari. Apar la maturitate adevaratele ierarhii, bazate pe instruire si ani de experienta, dar principiile de departajare de la inceputul vietii noastre sint in continuare valabile. Barbatul puternic si aratos cistiga respectul si admiratia persoanelor din jur mult mai repede ca ceilalti, dar vremelnic, deoarece apare in scena cel care are mai multi aliati.

Peste amindoi, intervine in grup omul cu bani, masina si o partenera superba, iar mai apoi vine si se asaza in virful lantului social el, seful. Daca te gindesti un pic, este exact ca in fata blocului: copilul puternic instaureaza inca din primul moment un regim bazat pe teama, lucru ce determina formarea aliantelor. Imediat apare baiatul de bani – gata, cu bicicleta, ceas si telefon mobil, dar cu totii sint fascinati de unicul reprezentant al “gastii” care reuseste la sfirsitulzilei sa le aiba pe toate cele enumerate mai sus: forta, aliati si bunuri de valoare. Cum a facut de i-a “vrajit” pe toti, iar acestia i-au cedat neconditionat?

Nu este nici un copil bogat, nici puternic si nici nu invata bine la scoala. Se bucura, insa, de respectul tuturor. De ce? Pentru ca inspira incredere in jur, inca de la primele cuvinte rostite, nu se bilbiie si nu-si pleaca ochii, atunci cind in zona apar golanii cartierului. Este un lider innascut si are curaj. Dar plateste pentru cutezanta sa. Nu o data a fost nevoit sa asculte jigniri si sa accepte gesturi obscene din partea celor mari. Grupul, insa, a crezut in el in fiecare moment, pentru ca vedea in ochii sai acea licarire speciala, care-i anunta ca “seful” nu s-a predat.

Cam asa se cucereste respectul adevarat – nu simulat – si in lumea celor mari. Vedem zilnic oameni trupesi si amenintatori, altii cu bani sau lideri de aliante, dar rareori descoperim intre acestia vreun adevarat sef. Curajul de a spune lucrurilor pe nume si de a-ti infrunta fatis inamicul a cam disparut, lasind loc “diplomatiei” si spiritului conservator. Peste tot vedem oameni furiosi pe nedreptatile lumii, dar nu descoperim nicicum intre ei acel lider al copilariei.

Il sunam pe vechiul prieten si-i povestim despre pasurile noastre, in speranta ca ne va apara din nou, si acum, la maturitate. in cele din urma constatam cu tristete ca nu mai are puterea sa lupte si ne ridicam noi impotriva railor, aplicind ceea ce el ne-a invatat o copilarie intreaga. (Men’s Health)

Vise si realitati

Pe cat de mare este numarul de locuitori ai Pamantului(vreo 6 miliarde si ceva maruntis) pe atat de multe perspective asupra vietii, gandiri care mai de care mai ciudate, mai ales ca ni le mai si schimbam pe parcurs. La tineri face parte din procesul de maturizare, Dumnezeu stie cate idee am avut eu pana acum, si o sa mai am. Desi suntem destul de nefericiti in viata noastra si fara sa ne mai indeletnicim cu absurditatile de a mai cugeta la alta, asta nu inseamna ca nu putem visa. Si vise avem cu totii, asta e sigur, doar ca de asta se cheama vise. Sunt iluzii cu privire la ce am vrea sa ni se intample sau sa avem. Desi tuturor ni se pare normal sa meritam tot ce e mai bun, putini sunt cei care s-au gandit ca au prea mult. Ca toate visele i s-au indeplinit si ca ar putea sa mai dea din visele sale realizate cuiva care este mai nefericit. Cine traieste numai pentru el, pentru altii este ca si mort. Ce si-ar putea dori unii de la viata? Sa incep cu ce mi-as dori eu. Pai influenta, care implicit insemna si putere, faima si bani. Conditiile universale ale omului pentru existenta in secolul 21. Altii au toate acestea fara ca neaparat sa le ceara, unora li s-ar parea ca li se cuvin ca un drept. Daca am avea toti asa ceva, incepand cu banii, am fi toti saraci, daca am avea putere, am fi neputinciosi unul in fata celuilalt, daca am avea faima, am fi straini unul de altul. De aceea sunt o multime de oameni ale caror destine depind de vointa altora. Nu pare prea democratic, nu-i asa? Unii sunt nascuti sa conduca, altii sa impinga de la spate, altii sa munceasca pentru cei puternici, dar sunt si tradatorii. Apoi sunt cei care vor scrie despre toate astea. Nu conteaza intotdeauna cum ai ajuns sa fii o persoana puternica, ci conteaza mai mult ce faci cu puterea. Cu cat ai mai multa putere, cu atat trebuie sa abuzezi mai putin de ea. Deocamdata tot ce pot eu sa fac este sa scriu despre asta, iar voi puteti sa cititi, dar sper ca nu in zadar. Cel care este stapinul mintii sale este stapinul Universului.